Ieri am avut ocazia să mă întâlnesc cu cea mai bună prietenă a mea și printre singurele persoane în care am încredere.
Eram la masă amândouă și pentru un minut am simțit că nu sunt acolo, că de fapt mintea mea umblă hai hui și nu o pot controla.
Îmi amintesc doar că discutam ceva cu ea de bloguri și la un moment dat m-am blocat de fapt nu știu ce s-a întâmplat doar că mintea mea era în cu totul și cu totul altă parte și nu mă puteam concentra la acea discuție.
Apoi mai târziu când am început să-mi revin eu am văzut-o pe prietena mea căzută pe gânduri și da avea aceeași față pe care o aveam și eu în momentul în care mintea mea zbura hai hui.
Mă uitam laea și de fapt mă vedeam pe mine. O vedeam așa cu privirea ațintită într-un anumic loc și nici nu clipea parcă la un moment dat am avut senzația că nici nu mai respiră, ca mai apoi să-i prind mâna și s-o readuc cu picioarele pe pământ.
Adaugă un comentariu