Nu știu dacă până la urmă proiectul meu legat de poveștile scrise de mine se va finaliza într-un sens bun, dar îmi doresc asta mai mult decât orice altceva. Iar dacă nu se va întâmpla nu-i nimic nu voi fi supărată, cu atât mai puțin dezamăgită pentru că în ultima perioadă am învățat mult mai multe lucruri datorită acestor povești, iar acest lucru m-a făcut destul de fericită încât să pot trece peste orice obstacol.
În primul rând am învățat să-mi controlez nervii prin scris, cel puțin e mult mai ușor decât să te cerți cu nu știu cine, ca mai apoi să te întristezi și să ai regrete. Așa dacă îți așterni gâdurile pe un colț de hârtie, mai târziu poți să te amuzi copios pe seama lor. În altă ordine de idei mă simt foarte bine în momentele alea când scriu ceva, când compun și știu că mintea mea nu are limite și pot scrie despre orice, oricât și mai ales oriunde.
Poate că o să vi se pară bizar, dar nici măcar nu mă pot dezlipi de al meu stilou… probabil că știți că îmi place să scriu foarte mult cu stiloul, dar mai ales mirosul de cerneală proaspătă lasată pe hârtie. Sincer să vă spun nu știu cât va dura această nebunie, ca să o definesc așa, dar eu una îmi doresc să dureze din ce în ce mai mult și de ce nu să nu mă părăsească niciodată.
Adaugă un comentariu