Nu știu ce am, dar nu mă pot stăpâni…am în minte o singură schemă pe care nu o pot uita deși mă străduiesc: un bolnav de cancer = 0% medicamente (tratamente); =0% speranță la viață; = 100% o moarte sigură.
Am cautat pe diferite site-uri de specialitate câte ceva despre această boală, despre afecțiuni și remedii… am găsit ceea ce căutam, dar nu am fost foarte bucuroasă de ceea ce am găsit pentru că așa cum am suspectat – un om simplu, cu un salariu mediu pe economie, diagnosticat cu o astfel de boală nu își poate achiziționa tratamentul necesar.
Cozile imense de pe holurile spitalelor ajung la un moment dat să te îngrozească, mizeria și mirosul insuportabil (un amestec de urină și medicamente) îți dau fiori de cum intri pe ușă și te întrebi oare se mai merită să ajungi la spital sau te tratezi acasa???
Cum medicamente nu mai sunt în depozitele spitalelor ajungi și te gândești să nu cumva să te duci să te tratezi de ceva și să te întorci acasă cu altceva…oare merităm doar asta? Suntem condamnați să trăim în mizerie și sărăcie în timp ce alții sunt tratați regește în afara țării…Când se vor termina toate astea??? Poate îmi dați și mie un răspuns…

Shadow a zis
Din pacate nu cunosc raspunsul..nici tatal meu nu l-a avut, nici macar medicii care l-au tinut doi ani in internari si analize pana sa-i descopere cancerul, abia cand ajunsese deja in faza terminala.
Pretul cotizatiei la asigurarile de sanatate timp de 30 de ani..
Kitty a zis
Am scris aceste rânduri pentru că așa am simțit că mă pot descărca. Nu am avut o periadă prea bună și de cele mai multe ori m-am confruntat cu sistemul nostru sanitar, care nici măcar nu vine în sprijinul nostru. Și de cele mai multe ori scriu pentru că așa îmi vărs furia fără să rănesc pe nimeni, sper… o seară minunată!
Shadow a zis
nu stiu de ce nu simt acest reply pentru mine dar ..te pot intelege de ce alegi scrisul ca metoda de refulare.
O fac si eu cam de multisor, iar sistemul nostru sanitar este oricum la pamant la nivel de infrastructura, bun simt si eficacitate.
Nu este nevoie sa te justifici in fata nimanui pentru opiniile tale, de ce le ai, si de ce le spui asa cum le spui, pana la urma nu mi s-a parut ca ai zis vreo minciuna ori ai fi facut vreun atac la persoana.
Este blogul tau personal, cui nu-i place ca-ti exerciti dreptul constitutional la opinie poate frumusel sa dea un x la pagina si sa nu mai revina in viata lui.
Ai grija de tine si de sanatatea ta, pentru ca daca n-o faci tu, n-o s-o faca nimeni.
Kitty a zis
Nu e vorba de justificare, e vorba că am momente în care nu mă pot controla, oricât m-aș strădui să fac asta…
Kitty a zis
Sincer nu vreau doar răspunsuri vreau fapte… m-am săturat să stăm la cozi interminabile pentru analize, tratamente și toate cele… m-am săturat să ajung în fața ușii și să-mi spună:”veniți mâine astăzi nu vă putem ajuta”… și dacă mâine nu mai vine?