28 de ani – 8 ani de televiziune, 4 ani de blog, 1 scenariu… o carte pe drum si alt scenariu in lucru, iar pe langa toate astea se mai adauga multe alte proiecte terminate, dar si in lucru, dar si o multime de lucruri crosetate. Sa fie mult?! Sa fie putin?! Habar nu am inca nu am stat sa ma gandesc la ceea ce am facut si probabil ca n-as fi facut nici analiza asta asupra anilor mei, daca de dimineata in maxi, Gabi nu m-ar fi intrebat cati ani fac.
Sa fiu sincera cu mine da sunt putine lucruri si oricat de multe pasiuni as avea probabil ca niciodata nu voi atinge toate acele obiective pe care mi le-am propus. Probabil ca stiti si voi – din cei ai mai mult tot ai mai vrea. Si asta nu-i valabil doar pentru bani, caci eu nu imi doresc bani.
Mi-am dorit intotdeauna sa stiu cat mai multe lucruri si sa fiu capabila sa ma descurc singura – doar atat. Ca am trecut si prin momente dificile se mai intampla. Nu cred ca au trecut mai mult de 6 luni de la crizele mele depresive si nici starea mea de sanatate nu da semne ca s-ar imbunatati. Si cu toate astea nu era suficient durerea de cap trebuie sa mai dau si de cea din piept.
Si da de aproape o luna de zile simt dureri din ce in ce mai mari in piept in zona inimii, dar nu-mi pasa – cum vin asa si trec. Pana la urma ce o fi o fi, nu am de gand sa ma ascund si nici sa-mi plang de mila. Nu suport asta. Asa ca ma indrept catre munca singurul lucru pe care il am, singurul lucru ce nu ma paraseste si singurul lucru ce ma face sa simt o parte din satisfactie.
Si ca sa fiu clara nu-mi doresc daruri de ziua mea, de fapt vreau un singur lucru – pe el. In rest orice as avea nevoie, orice imi doresc imi pot cumpara si imi pot face singura. Si mai e ceva – nu-mi cereti sa fiu fericita de ziua mea, pentru ca nu pot nici macar un zambet in coltul gurii sa afisez. Daca as face asta as minti ca sunt bine si nu-i deloc asa.
P.S. – te vreau acasa si nimic mai mult!
Adaugă un comentariu